Rezumat
Încă din prima zi petrecută ca invitat de onoare în oraşul natal al lui Händel, S. Toduţă remarcă fiecare detaliu al istoriei, arhitecturii. „A doua Florenţa” (după Carol Quintul) rămâne, prin înfiinţarea Universităţii, de la 1690, un important reper pe harta culturalmuzicală europeană. Parcursul biografic al lui Händel, foarte divers, marchează formarea lui ca muzician-compozitor, organist la Halle, la Hamburg. După iniţierea oferită de ilustrul J. Mattheson au urmat etapele pregătirii intense în Italia – cu succesele avute la Neapole, Florenţa, Roma sau Veneţia – care l-au împlinit, l-au încurajat pentru popasul de la Hanovra şi pentru trecerea spre Londra, unde ultimele oratorii l-au impus definitiv în epoca barocă. Între atât de felurite influenţe stilistice, cu o mare forţă de sinteză, Händel „a transformat în expresie de desăvârşire tipare abia conturate”. În secolele XIX-XX, contribuţiile muzicologilor sau editorilor au fost esenţiale pentru cunoaşterea şi înţelegerea mesajelor händeliene.
Comemorarea organizată ca o mare Săptămână Händel, în aprilie 1959, şi-a dovedit importanţa prin nivelul unic al concertelor şi spectacolelor de operă, prin calitatea dezbaterilor ştiinţifice – susţinute de foarte cunoscuţi analişti händelieni (Händelforscher). Compozitorul Sigismund Toduţă se înclină cu pioşenie în faţa poetului umanist... – ascultând marile oratorii sesizează viziunea de concepţie teatralăşi dramaturgie muzicală a creatorului liric... urmărind operele Admetos, Ariodante şi Cezar în Egipt. Mesajul umanist al Bicentenarului se afirmă simplu, se desprinde cu naturaleţe memorând cuvintele lui Händel: „aş regreta dacă muzica mea ar desfăta doar ascultătorii: doresc să-i fac mai buni”
Cuvinte cheie: Händel, bicentenar, Săptămâna Händel, operă, mesaj
Descarcă articol