Rezumat
Autor al unor lucrări emblematice pentru creația de operă a secolului al XX-lea, Leoš Janáček este și autorul unor lucrări pentru violină și pian, dintre care sonata catalogată JW VII/7 este cea mai importantă. Prin privirea istorică din debut, studiul își propune să evidențieze locul acesteia în cadrul creației camerale a compozitorului ceh, cu accent asupra cronologiei activității multilaterale a compozitorului din perioada anilor 1914 (când începe lucrarea)-1922 (când varianta finală vede lumina tiparului). Analiza are în vedere profunzimile procesului de creație și, în afară de pătrunderea în tehnici și procedee instrumentale și componistice, se concentrează asupra mesajelor, emoțiilor, ethosului. Cercetarea se oprește la câteva detalii ale sonorității, mai ales la filonul ancestral, arhetipal și folcloric al muzicii, la felul cum, pe rând, pianul și vioara trebuie să ne facă să auzim un țambal. Vedem că forma tradițională de sonată permite interpretări creatoare moderne, ancorate în substanța vie a folclorului, nu mai puțin în imaginația fecundă a compozitorului. Pentru interpreți, Sonata pentru violină și pian de Leoš Janáček nu este o provocare tehnică, ci drumul către transmiterea emoțiilor unuia dintre cei mai originali compozitori ai secolului al XX-lea.

Cuvinte cheie: Janáček, sonată, țambal, folclor, imitație.

Despre autor
Leonard Dumitriu s-a născut la Iaşi, unde a studiat apoi cu eminente personalităţi ale muzicii româneşti. Este compozitor, dirijor (repertoriul de operă şi simfonic), profesor universitar şi muzicolog. A publicat numeroase studii şi cărţi, iar în 2020 a obţinut premiul UCMR pentru volumul Libertatea creatoare nestăvilită. Dmitri Şostakovici şi opera Lady Macbeth din districtul Mtsensk. Îl preocupă opera secolului al XX-lea, în prezent concentrându-se asupra creaţiei lui Leoš Janáček.

DOI: 10.47809/LM.2022.37.02.03

Descarcă articol