Abstract

O viziune suprapusă a două capodopere antice – Orestia lui Eschil și Oedip-ul lui Sofocle – într-o realizare a unui dramaturg francez, Olivier Apert și un reputat muzician român, Cornel Țăranu, opera Oreste & Oedipe este o replică inovatoare, la începutul mileniului al III-lea, a unor subiecte dezbătute de aproape un secol – Electra de Richard Strauss și Oedip de George Enescu. Eroul eschilian, spre deosebire de concepția homeriană, este victima dezonoarei și a crimei sale, declanșatoarele declinului său și nu a răzbunării zeilor, iar cel sofoclean surprinde eroul în căutarea adevărului, luptând cu un destin implacabil. Textul lui Olivier Apert a dorit să surprindă cele două figuri mitologice, Oreste și Oedip într-o întâlnire imaginară; destinele lor sunt similare, dar văzute în oglindă: Oreste răzbună moartea tatălui comițând un matricid, iar Oedip se căsătorește cu mama lui făcându-se vinovat de un paricid. Pentru realizarea operei, compozitorul Cornel Țăranu utilizează un limbaj de sinteză modal-cromatic, „de o anumită sensibilitate, cu o anumită expresivitate” inserând câteva melodii grecești multimilenare, una dintre ele găsită pe un vas în județul Bihor.

Cuvinte cheie: Antichitate greacă, mituri suprapuse, operă de cameră, modalism cromatic

Descarcă articol