Rezumat

Cercetarea muzicii bizantine a început în România în primele decenii ale secolului al XX-lea, îndeosebi datorită studiilor preotului Ioan D. Petrescu. Un grup restrâns de cercetători a continuat această muncă în cea de-a doua jumătate a secolului trecut, deschizând importante direcții de cercetare, orientate cu predilecție asupra manuscriselor muzicale din fondurile românești. După anul 1990, o dată cu schimbarea regimului politic, s-a scris destul de mult despre muzica bizantină în România. Lucrarea noastră încearcă să surprindă sintetic aceste preocupări, izvorâte din legitime întrebări legate de vechimea muzicii bizantine în spațiul românesc, contribuția autohtonă la perpetuarea tradiției bizantine, particularități ale cântării de strană din diferite zone ale României. Sunt prezentate principalele teme de cercetare abordate în ultimele decenii în România, manifestările științifice și categoriile de lucrări publicate în acest răstimp. Numeroase întrebări au frământat de-a lungul deceniilor pe cei interesați de muzica bizantină. Acum, multe dintre acestea aparțin tinerilor doritori să reînvie vechea muzică bizantină în stranele bisericilor românești. Nedumeririle și dificultățile cu care se confruntă aceștia în interpretarea adecvată a semiografiei specific sunt sintetizate în partea finală a lucrării noastre, o secțiune a întrebărilor care își așteaptă încă răspunsul.

Cuvinte cheie: muzică bisericească, tradiție bizantină, manuscris muzical, notație neumatică, transcriere, procesul de „românire”, teme de cercetare

Descarcă volum