Rezumat

Concepută ca teză de doctorat la confluenţa anilor ’60-’70 sub conducerea lui Sigismund Toduţă şi publicată în 1977, lucrarea lui Vasile Herman propune o metodă de analiză a faptului muzical pe baze structuraliste. Forma şi stilul muzical sunt aşezate într-o relaţie dihotomică în cadrul unui sistem în care elementele se intercondiţionează, determinându-se reciproc. Analiza fenomenului muzical autohton ţine seama de influenţa folclorului, văzut în acest context ca un factor generator de stil. Analizele concise dar pertinente, argumentele sobre, exemplele muzicale proaspete la acea oră, dezvăluie un cunoscător în profunzime al muzicii româneşti. Lucrarea relevă sistemul de gândire al muzicianului (compatibil cu contextul european), făcând în acelaşi timp unele trimiteri discrete spre zona creaţiei sale. Lucrarea incită la meditaţie şi aprofundare, fiind scrisă într-un stil sobru, chiar ascetic, dar edificator.

Cuvinte cheie: model de investigare analitică, creaţie muzicală românească, structuralism, raportul formă – stil, morfologie şi structură

Descarcă articol