Rezumat

Pornind de la domeniul integrator al ontologiei muzicale, în actualitate atât de divers înţeles şi conceput de către diferitele şcoli de gândire (anglo-saxonă, franceză, italiană etc.) în funcţie de premisele de la care pornesc fiecare, autorul schiţează un model ontologic bazat pe conceptul de arhetip. Deşi reia, nuanţează şi completează multe dintre ideile demersului analitic doctoral susţinut acum 14 ani în lucrarea Fenomenologia actului componistic, comunicarea de faţă adoptă un stil de gândire mai integrator şi mai flexibil. Astfel, triada arhetip (model esenţial) – arhetrop (model stilistic) – ornament (aport individual) se menţine în centrul concepţiei ontologice privind posibilităţile de existenţă ale muzicii. Arhetipului i se subsumează categorii specifice, precum cele ale atracţiei, contrastului şi echilibrului, care, la rândul lor, subîntind entităţi specific muzicale, reflectate atât la nivel stilistic în arhetropuri, cât şi la nivel individual în ornamente.

Descarcă articol