Rezumat

Lucrarea îşi propune clarificarea noţională şi conceptuală a termenului de arhetip, precum şi a proprietăţii şi legitimităţii utilizării lui în contextul asertoric al analizei şi sintezei muzicologice. O primă secţiune examinează conotaţiile semantice ale termenilor de: tip, prototip, stereotip, genotip, fenotip, în ordinea definirii exterioare a conceptului de arhetip şi a atributului de arhetipal. Secţiunea a doua încearcă fundamentarea psihologică a arhetipurilor ca fundamentale procedee de gândire, acţiune şi valorizare. Urmează, în a treia secţiune, prezentarea unei grile – în patru niveluri: morfologic, sintactic, retoric şi arhitectonic – susceptibilă a crea o bază referenţială şi acribia necesară unei analize arhetipale. A patra secţiune proferă ceea ce poate fi clar definit ca arhetip în cadrul discursivităţii muzicale, dar şi cazurile greu decidabile ori chiar utilizări abuzive ori dubitabile. Sunt examinate cazuri diverse din câmpuri relativ disjuncte ca: folclorul muzical, conceptele teoriei muzicii, stilistica muzicală istorică, scriitura muzicală contemporană etc. Concluziile reiau punctele majore de interogaţie, rezumând cunoaşterea validă şi utilă în cazul tematicii.

Descarcă articol