Rezumat

Esenţa prezentului demers constă în analiza bazei arhetipale a creaţiei lui Sigismund Toduţă şi în sistematizarea/tipologizarea principalilor invarianţi structurali. Fenomenul de  recuperare/recontextualizare a unor prototipare muzicale se edifică în baza interacţiunii unor izomorfisme intonaţionale, ritmice, armonice, polifonice, morfologice, sintactice etc., instituite ca modele matriciale generate de principii şi legităţi universale. Direcţiile de aprofundare sunt: domeniul intonaţional (poligeneza sistemelor sonore: oligocordii, heptacordii, policordii cromaticdiatonice/ cromatic-polimodale, organizări simetrice etc.); domeniul temporal (arhetipurile – rubato/„timpul lung”/aulodia; giusto; moto perpetuo; danza etc.); domeniul sintaxelor sonore fundamentale (monodia, polifonia, omofonia, heterofonia – cu tipologii de scriitură personalizate prin polisemia surselor folclorice şi liturgice de tradiţie muzicală autohtonă, gregoriană şi bizantină); domeniul arhitectonic (arhetipul expoziţional, arhetipul repetitiv, arhetipul variaţional – cu tipologii improvizatorice, autogenerative, ciclice, transformaţionale, racordate la modele arhitectonice de sorginte renascentistă şi barocă).

Descarcă articol