Rezumat

Compozitorii Tiberiu Olah (1928-2002) şi Miriam Marbe (1931-1997) fac parte din vârful de lance al „generaţiei de aur” – prima generaţie de compozitori români perfect sincronizaţi cu fenomenul muzical european, foarte diferiţi ca personalitate, universali prin felul lor de-a fi, prin tehnicile abordate, prin limbajele create, prin soluţiile găsite, dar foarte români prin apartenenţa comună la o şcoală de mare libertate interioară. Din dorinţa de a pătrunde, prin intermediul cuvântului, într-un spaţiu al gândului pe care muzica singură îl sugerează şi îl protejează deopotrivă, am recurs în comentariu la destăinuiri făcute de Miriam Marbe însăşi cu privire la opusuri precum Ritual pentru setea pământului sau Sonata pentru două viole şi de Tiberiu Olah cu privire la piesele alcătuitoare ale ciclul său „Brâncuşi”. Argumentarea aspectelor arhetipale ale limbajelor sonore dezvăluie astfel similitudini la nivelul ideilor poetice generatoare şi prezintă analitic opţiuni personale în configurarea concretului muzical.

Descarcă articol