Rezumat

Cel care defineşte concret, profesionist conceptul de arhetip muzical în muzicologia românească este compozitorul Corneliu Dan Georgescu. El porneşte în primul rând de la accepţiunea lui Jung (care i se pare cea mai potrivită pentru o transferare justă în câmpul muzicii), apoi de la experienţa sa de etnomuzicolog. După ce i se stabileşte cadrul specific de referinţă şi „extensia socială", arhetipul muzical la C. D. Georgescu este pus în relaţie la diferitele niveluri ale operei de artă: în contextul comunicării artistice, în planul estetic, în planul tipologic, mitologic, simbolic, în raportul natură-cultură, în perspectiva „sensului artei" şi în binomul muzică-psihologie. Pe lângă astfel de conexiuni cu domenii diverse ale cunoaşterii umane, autorul insistă asupra naturii arhetipurilor muzicale şi pune problema „evoluţiei" acestora, apoi pătrunde în adâncimea noţiunii, analizându-i componentele. Autorul deschide aici un orizont în muzicologia românească, pe care el însuşi îl va continua, în studii consecutive despre Simbolica numerelor, Principiul architectonic iterativ şi Arhetipul „Naşterii” şi al „Morţii”. Aceste extensii exegetice luminează prin puterea argumentaţiei şi a densităţii ideilor exprimate domeniul predilect al „manifestărilor arhetipale".

Descarcă articol