Rezumat
O analiză hermeneutică, interpretativă implică trecerea dincolo de analiza formală și armonică, pentru a include aspecte legate de retorică, toposuri și dramaturgie. Aspectele muzicale legate de limbaj, precum retorica și narativitatea, au menirea de a însufleți interpretarea, dându-i un sens comunicativ. Această lucrare prezintă o serie de concluzii interpretative specifice, ce decurg din analiza unor parametri precum tempoul, articulația, timbrul sau dinamica.
Semnificația muzicală a fost uneori comparată cu o reacție corporală la ascultarea muzicii, cântatul cu vocea, dans și cântatul la un instrument. La rândul lor, Hepokoski și Darcy au subliniat importanța „prezenței absențelor” în analiză, respectiv a concentrării atenției asupra a ceea ce lipsește din partitură. Aceste afirmații l-au inspirat pe autorul prezentei lucrări să întreprindă o analiză hermeneutică a Sonatei pentru pian „Appassionata” de Beethoven, din punctul de vedere al interpretului.
În Op. 57, Beethoven pare să experimenteze cu valoarea simbolică a reprezentării unei absențe. Unii parametri muzicali fundamentali, precum armonia, linia melodică sau mișcarea, lipsesc sistematic din cele trei teme principale ale Sonatei. Cum pot fi înțelese aceste absențe din punct de vedere hermeneutic?
De prea multe ori, analiza academică nu are legătură cu nimic altceva decât cu ea însăși, reflectând parcă ideologia depășită a așa-numitei „muzici absolute”. Pe de altă parte, interpreții s-au bazat pe propria lor intuiție pentru a trage concluzii care depășesc sfera analizei armonice și formale, ignorând decenii de studiu intens asupra semanticii și simbolurilor muzicale. Prin stabilirea unor legături între interpretare și analiză, interpreții vor avea de câştigat criterii, iar teoreticienii, forță argumentativă.
Cuvinte cheie: Beethoven, Appassionata op. 57, analiză hermeneutică, interpretativă, absență expresivă.
Despre autor
Dirijor de orchestră (Universitatea din Viena), filolog (Universitatea din Barcelona), doctor în muzicologie (UAB) cu o teză despre Gustav Mahler, elaborată sub îndrumarea regretatului Raymond Monelle. După un deceniu dedicat exclusiv interpretării, dirijând mai ales operă în Europa Centrală, el îmbină, odată întors în Catalonia, practica muzicală cu predarea și cercetarea la Conservatorul Superior de Muzică din Catalonia. În calitate de dirijor, a avut o colaborare importantă cu Volksoper din Viena (1995-1997).
Principalul domeniu de cercetare al lui Joan Grimalt este semnificația muzicală, în special acele zone situate la granița literaturii și limbajului: hermeneutica, retorica, metrii poetici, narativitatea. În ultimii ani, a fost implicat și în proiecte de cercetare în domeniul studiilor interpretative, unde experiențele sale ca interpret și profesor converg într-o analiză hermeneutică orientată spre interpret.
Grimalt este membru al grupului internațional de cercetare a semnificației muzicale condus de Eero Tarasti. El a prezentat și publicat majoritatea rezultatelor cercetărilor sale la conferințele internaționale periodice ale acestui grup. Cea mai recentă carte, Mapping Musical Signification (Springer, 2020), înglobează rezultatele cercetărilor sale și ale colegilor săi în domeniul semnificației muzicale într-un manual sistematic. În prezent, el pregătește continuarea acelui volum, Analysing Musical Signification, axat pe studii de caz și pe o teorie a retoricii și narațiunii muzicale.
DOI: 10.47809/LM.2023.38.01.01
Descarcă articol
