Rezumat

Deseori menționate și lăudate în trecut de către filozofi, efectele terapeutice ale muzicii sunt dovedite în ziua de astăzi concret de cercetări științifice. Muzicoterapia este o parte integrantă a vieții noastre de zi cu zi, dar pentru practicarea, interpretarea și evaluarea acesteia este necesară o pregătire academică complexă, care să includă dezvoltare personală, cunoștințe aprofundate de muzică și psihoterapie, atât teoretice, cât și practice. Evoluția muzicoterapiei și a înțelegerii noastre despre efectele acesteia este într-o ascensiune strâns legată de descoperirile științifice ale modului în care muzica acționează la nivelul creierului, dar și despre efectele acesteia asupra organismului și a stării emoționale. Sesiunile de muzicoterapie active sau receptive includ cântat și ascultat, improvizații muzicale cu o varietate de instrumente, precum și conversații terapeutice. Muzicoterapia nu este despre felul de a cânta și despre performanță și nu pune în balanță dacă muzica este corectă sau greșită; ea încurajează explorarea exterioară a instrumentelor, cea sonoră, dar și cea interioară a emoțiilor și reacțiilor. Fie că este vorba despre copii, care încă nu pot vorbi, sau adulți, care, din cauza traumelor sau a problemelor psihice, blochează exprimarea verbală și emoțională, muzicoterapia este forma de terapie care redă stările interioare, făcându‑le auzite prin sunete, melodii și ritmuri. Pacienții au posibilitatea să își antreneze autopercepția și capacitatea de concentrare, încrederea în puterea sinelui și a dezvoltării acestuia.

Cuvinte cheie: muzicoterapie, activ, receptiv, formare, improvizație, conversație terapeutică, exprimare emoțională

DOI: 10.47809/LM.2021.36.02.05

Descarcă articol