Rezumat

Înainte de a trage orice fel de concluzii referitoare la relația lui Bartók sau a lui Debussy cu Simbolismul, este necesar ca etimologia, geneza și circumstanțele mișcării simboliste să fie înainte de toate corect definite și examinate. Următorul articol este dedicat acestui scop. În primul rând, este necesară o abordare serioasă a unei semantici exhaustive a termenului „simbol“ și a mișcării simboliste. Acest termen trebuie identificat încă de la prima lui apariție și urmărit de-a lungul evoluției sale etimologice. Numai printr-o desăvârșită înțelegere a semanticii aferente „simbolului” va putea fi înțeles „simbolismul”. În continuare, va fi studiată amplasarea și întinderea cronologică a mișcării simboliste. Vor fi explorate contribuțiile majore aduse întru geneza acestei mișcări, plecând de la aluziile filozofico-estetice regăsite în arhetipul de perfecțiune sinestezică baudelairiană Correspondances, trecând prin impunerea sa în fața unor altor curente diferite sau chiar opuse, ajungând la momentul denumirii sale ca atare în manifestul lui Jean Moréas și până la dizolvarea și dispariția sa în favoarea altor curente artistice. În cele din urmă, va fi analizat curentul simbolist în punctul culminant al gloriei sale, precum și locul în care acesta a luat ființă, Parisul. Vor fi examinați mai mulți factori semnificativi pentru această mișcare precum transformarea Parisului dintr-un oraș medieval într-o metropolă cosmopolită, o sinteză a momentelor istorice care vor fi redefinit conceptele de identitate și individ din cadrul națiunilor și numeroasele progrese realizate în tehnologie, transport, știință și filozofie care au zdruncinat temelia gândirii tradiționale, transformând-o.

Cuvinte cheie: Simbolism, mișcare simbolistă, Les Symbolistes, Correspondances, Baudelaire, Paris, Războiul Franco-Prusian, Haussmann, revoluția industrială, La Belle Époque

Descarcă articol