Rezumat

Cercetarea se centrează pe relația dintre viața, creația și conceptul asupra morții ale compozitorului György Ligeti, așa cum sunt ele revelate într-una dintre cele mai reprezentative lucrări ale acestuia. Punctul de plecare este afirmația compozitorului: „o anumită dimensiune a muzicii mele poartă amprenta unui timp îndelungat petrecut în umbra morții”. Cercetarea pune Recviemul într-o perspectivă evolutivă a stilului compozitorului, trasând o punte de legătură cu celelalte lucrări ale sale care au în centru moartea, dar și în contextul general al evoluției genului căruia îi aparține. Analiza ia în considerare atât părțile corale, cât și pe cele solistice din Recviem, punând în lumină aspecte legate de ambitus, tehnici vocale, raportul timbral al vocilor cu instrumentele, subtexte retorice și estetice, dar și dialoguri între diverse texturi corale, și în același timp și raporturi între static/dinamic, mișcare/stază, efect sonor/mesaj.

Cuvinte cheie: Ligeti, Requiem, vocalitate, timbru, tehnică

Descarcă articol