Rezumat

Relația arhetipală dintre muzică și artes dicendi (gramatica, retorica, dialectica) ne conduce la reinterpretarea terminologiei contemporane cu care operăm în analizele muzicale. După dispariția disciplinelor retorice din educație și sistemele filozofice, secolul al XIX‑lea combină retorica muzicală a lui Koch și gramatica într-o singură entitate, structura, iar secolul XX a redescoperit retorica. Așadar: cât de mult depinde azi arta muzicală de conceptele retoricii? Potrivit acesteia, ordonarea argumentelor (forma) se realizează în dispositio. Tropii și figurile sunt ornamente retorice ale stilului (elocutio) sau – în concepția lui Johann Mattheson – elemente ce definesc elaboratio și decoratio. Taxonomia figurilor a preocupat cercetători marcanți, precum Burmeister (1601-6), Kircher (1650), Mattheson (1739), Forkel (1788). De la înțelesurile pe care i le atribuia Quintilian („orice formă dată expresiei unui gând” sau „o schimbare făcută intenționat în sens ori în cuvinte prin care ne abatem de la calea obișnuită și simplă”), figura a ajuns să fie considerată „ansamblu de operații discursive de detaliu”, „mijloc de accentuare a mesajului, caracteristic funcției poetice, ce asigură vizibilitatea discursului” (T. Todorov), „deviere între semn și sens” (G. Genette), conturând „spațiul semantic între figurat și propriu” și având un „surplus de sens” prin valoarea sa conotativă care „neutralizează pe verticală linearitatea discursului” (O. Ducrot, J.-M. Schaefer). Din perspectivă structural-analitică, sintagma figură muzicală a intrat în atenția analiștilor formei abia în secolul trecut, atribuindu-i-se două înțelesuri fundamentale (cf. Vasile Herman): cel de structură celulară, investită cu latențe expresive (cf. Valentin Timaru), și cel de „unitate a discursului [...] care se constituie într-un desen melodico-ritmic de dimensiuni relativ restrânse, caracterizat prin pregnanță melodico-ritmică redusă și disponibilitate marcată pentru repetare și secvențare” [1], cu „rol de liant în discursul sonor” (cf. Valentin Timaru). În această ambiguitate semantică, investigația noastră va căuta argumente pentru compatibilizarea înțelesurilor terminologice.

Cuvinte cheie: terminologie, retorică, forme muzicale, figură, celulă

Descarcă articol