Rezumat

Studiul de față reprezintă o analiză succintă a Parafrazei lui Liszt pe motive/teme din secțiunea Miserere a operei Trubadurul de Verdi. Parafraza – gen instrumental mai puțin cunoscut și abordat azi în repertoriile pianiștilor de concert – a cunoscut o spectaculoasă înflorire în secolul al XIX-lea. Termenul în sine, deși există sub diverse accepțiuni cvasi- similare încă din Baroc, se leagă invariabil de numele lui Liszt, a cărui predilecție pentru improvizații de mare virtuozitate pe teme celebre din epocă, în special inspirate din opere, este un fapt cunoscut. Fenomenul „citărilor” muzicale era frecvent întâlnit: transcripțiile, reducțiile pentru pian, parafrazele reprezentau repertoriul preferat al serilor muzicale din saloanele aristocratice ale vremii. Citatul muzical este preluat ad litteram sau nu, uneori în forme aluzive, libere, tipic romantice, metamorfozat apoi în dezvoltări figurative dense, de mare expresivitate, bogăție și – mai ales – dificultate tehnică uluitoare. Este prezentă implicit abordarea comparativă a diferențelor și similitudinilor de scriitură, formă, dramaturgie muzicală, timbralitate a celor două discursuri muzicale: originalul verdian și parafraza pentru pian a lui Liszt, precum și relația intrinsecă vocalitate-instrumentalitate.

Cuvinte cheie: parafrază, virtuozitate pianistică, dezvoltări tematice figurative, vocalitate/instrumentalitate, citat muzical, operă, Liszt, Verdi

Descarcă articol