Rezumat

Obiectivul lucrării este acela de a surprinde unele elemente moştenite din stilul baroc şi post-baroc, respectiv preclasic, în creaţia lui Wolfgang Amadeus Mozart; această conexiune stilistică va fi abordată prin prisma asemănărilor limbajului muzical al fanteziilor pentru pian ale lui Mozart şi ale lui Carl Philipp Emanuel Bach. Având originea în genurile muzicale baroce, sub aspectul improvizatoric al aşa numitului stylus phantasticus, fantezia liberă este o manifestare a artei profane, prin excelenţă, datorită renunţării conştiente la aspectul de compoziţie regulată. Ca gen autonom, apare în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, iar drumul său de emancipare este marcat de activitatea lui C. Ph. E. Bach. Potrivit documentelor păstrate, din anul 1782, Mozart se va confrunta în mod intensiv cu muzica şi estetica muzicală a curţii din Berlin, pe de o parte – şi aici în primul rând cu lucrările lui Carl Philipp Emanuel Bach –, iar pe de altă parte, cu compoziţiile lui Johann Sebastian Bach şi Georg Friedrich Händel, acestea lăsând o impresie durabilă asupra imaginaţiei sale muzicale. Categoria lucrărilor sale, concepute în diferitele forme de manifestare a stylului phantasticus, se află sub influenţa tradiţiei tehnicii improvizatorice a secolului al XVIII-lea şi, în special, a fanteziilor libere ale lui C. Ph. E. Bach. Exemplele muzicale inserate în text vor avea menirea de a exemplifica această constatare.

Descarcă articol