Rezumat

Titlul explicativ al prezentei investigaţii, surprinde nu doar destinul instrumentului în muzica secolului al XVIII-lea, ci precizează categoriile de gen în care a fost întrebuinţat. Aspectele istorice, care menţionează momentele memorabile în afirmarea clarinetului (cele şase concerte scrise de J.M. Molter, concertul lui Johann Stamitz sau orchestra de la Mannheim),  vizează întreaga creaţie mozartiană care apelează la acest instrument (şi care este legată în semnificative momente de interpretul Anton Stadler), de la Divertimento-ul KV 113 (1771) şi până la Concertul în La major KV 622 (1791). Interpretările retorice şi concluziile stilistice urmăresc să stabilească rolul lui Mozart în afirmarea clarinetului, instrument cu sunet expresiv şi plin de farmec, după cum aprecia contemporanul său, Daniel Schubart.

Descarcă articol