Rezumat

Această lucrare se concentrează asupra unui aspect particular al vitezei de execuţie a menuetelor din Cvartetele haydniene de Mozart. În prima ediţie tipărită a acestor cvartete (Artaria, 1975), unele tempouri au fost modificate, fără a se ţine cont de indicaţiile din manuscrisele originale. Scopul acestui studiu este de a găsi explicaţia acestui fapt.  Metoda de cercetare se bazează pe analiza comparativă şi structurală. Investigaţia începe cu comparaţia între manuscrisele lui Mozart şi diferitele ediţii tipărite. Majoritatea acestor ediţii nu au ţinut cont de modificările de tempo apărute în prima ediţie. Cunoscut fiind faptul că Mozart obişnuia să îşi revizuiască lucrările înainte de tipărire (A. Einstein), se poate presupune că ideea modificării tempoului a apărut în momentul publicării. În a doua parte a studiului, sunt analizate diferite tempouri clasice specifice menuetului, în paralel cu cele folosite de Mozart în cvartetele sale pentru coarde. Indicaţia de tempo Allegro apare doar de trei ori în manuscrisele cvartetelor pentru coarde ale lui Mozart (K.387, K.428 şi K.465), ceea ce reprezintă un procentaj redus faţă de numărul total de menuete scrise de compozitor. Explicaţia acestui număr redus este dată de faptul că cele trei părţi prezintă mari  afinităţi cu forma de sonată. Utilizând această indicaţie de tempo, Mozart a sugerat el însuşi această corelaţie, dezvăluind totodată câteva dintre intenţiile şi procedeele sale de compoziţie. Mai târziu, însă, Allegro a devenit Allegretto, pentru a se păstra intact caracterul dansant – calitatea primordială a menuetelor, care le conferă o notă specifică de nobleţe şi graţie. Concluzia acestui studiu este că, pentru Mozart, caracterul unic al muzicii este mai important decât orice convenţie obişnuită.

Descarcă articol